Cunoașterea identității religioase

24 Aprilie 2018, în Colegiu, Misionar, Noutăți, Foto

Cine suntem noi­? De unde venim și încotro mergem? Care este bagajul cu care pornim la drum? Studiile moderne arată că familia influențează formarea identității copilului până la vârsta de 12 ani, iar mai apoi grupul de la școală sau prietenii cu care acesta își petrece timpul liber au un rol formator pronunțat. Însă reușesc tinerii să-și păstreze o identitate doar urmând valorile unui grup din care fac parte sau este nevoie de hotărâre pentru a-și găsi eul propriu și a se delimita încet de masa comunității, tocmai pentru a nu se confunda cu aceasta? Spre această din urmă afirmație am purtat discursul cu mai multe clase de liceu în săptămâna 16-22 aprilie, având ca invitat pe domnul doctorand Bogdan Vlăduț Brânză de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași.

Dintre numeroasele tipuri de identitate pe care le-am discutat, cea de natură religioasă ni s-a părut a fi aparte. Printr-un joc simplu și, apelând la sinceritatea elevilor, am constatat că cei mai mulți dintre ei se identifică a fi persoane religioase, însă când vine vorba de a frecventa Biserica, acest lucru devine lipsit de sens pentru mulți. Unele pretexte aduse în discuție au făcut referire la numeroasele clișee mediatice, care circulă mai ales în mediul virtual, dar și pe buzele celor cârcotași, în familie, în anumite comunități sau pretutindeni în societate. Demontate rând pe rând, am revenit la problema identității spirituale și la nevoia de a fi parte dintr-o comunitate religioasă în scopul formării reale a unei identități religioase, în mijlocul valorilor pe care aceasta le propune.

 Este absurd a afirma că poți crede în Dumnezeu, fără a  împlini poruncile Lui, fără a fi lângă El, în casa Sa, alături de cei ce-L iubesc pe El, după cum spune Apostolul Iacov în epistola sa, anume că, fără fapte, credința, „moartă este”.  Este asemenea unei iubiri dintre doi tineri: dacă aceștia sunt despărțiți de o mare distanță și nu s-au văzut vreodată, iubirea lor este mai mult închipuită și nu pot spune nimic profund despre celălalt, deoarece nu-l cunosc îndeajuns. Tot astfel, dacă nu ne apropiem fizic și sufletește de Dumnezeu, și acest lucru se face deplin în Taina Euharistiei, nu putem spune că avem credință adevărată în Dumnezeu și, cu atât mai puțin, că Îl iubim.

Ne-am bucurat mult de deschiderea și interesul elevilor pentru o astfel de temă. De la tineri ce urmează specializări teoretice, până la elevi pe profil vocațional, de la unii mai timizi, la alții însetați de a pune întrebări, de multe ori încuietoare, paleta de elevi de care am avut parte ne-a provocat și considerăm că am lămurit, măcar în parte, din frământările primei vârste a tinereții.

Mulțumim domnului doctorand Bogdan Vlăduț Brânză pentru deschiderea de care a dat dovadă și pentru timpul acordat. De asemenea mulțumim profesorilor cu care colaborăm, doamnei inspector Denisia Mănoiu de la C. N. „Costache Negruzzi” din Iași, doamnei profesor Alexandra Budu de la  C. N. de Arte „Octav Băncilă” din Iași, doamnei profesor Anabel Sava de la Liceul Teoretic „ Dimitrie Cantemir” din Iași, doamnei profesor Camelia Elena Chiharoi de la Colegiul Național Iași, precum și tuturor celor ce ne-au sprijinit în desfășurarea acestor întâlniri din cadrul proiectului „Dialoguri la țintă”, desfășurat de Colegiul „Sfântul Nicolae” din Iași.

Teodor Pascariu, coordonator al Comisiei Misionare

Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular