CSN-iștii voluntăresc cu drag și spor

2 Septembrie 2016, în Colegiu, Proiecte

CSN-iștii voluntăresc cu drag și spor

Având în vedere caracterul filantropic și social al comunității noastre, am decis să intervievăm un CSN-ist de top cu privire la colorata sa activitate de voluntar în cadrul taberelor de vară a MMB. Un veteran al voluntariatului, Popa Flavius-Ștefan, ne-a oferit un interviu referitor la experiența sa din vara aceasta. Să-i ascultăm povestea lui Flavius.

 

  1. Care este numele tău și al proiectului în care ai fost implicat?

 

Popa Flavius-Ștefan – animator socio-educativ la Departamentul Tabere al MMB.

 

Proiectul nr. 1: Tabăra de creație ”Aripi de înger” – Fundația ”Împreună pentru Solidaritate Socială” Săvinești, jud. Neamț

Proiectul nr. 2 : Tabăra din pridvorul satului - este un proiect social, misionar și caritativ al Arhiepiscopiei Iașilor. Aceste tabere rurale sunt dedicate copiilor și tinerilor din parohiile cu posibilități financiare reduse și care se confruntă cu pluralism confesional, migrație în diaspora și sărăcie.

Proiectul nr. 3: Tabăra Floare de colț Durău – tabere de vară pentru copii și tineret în stațiunea Durău, jud. Neamț

 

  1. Cum ai ajuns să fii implicat în acest proiect?

 

Totul a început în anul 2012, când am fost chemat să particip ca animator într-o tabără misionară, într-un sătuc din marginea Botoșanilor, Horodiștea, cea mai nordică localitate din țară. Deși atunci eram la început, ce-i drept, puțin stângaci,pasiunea mea pentru ”tăbărit” a început să prindă contur și iată că am ajuns în al cincilea an de când am început să coordonez grupuri de copii și tineri. Sincer, odată ce ai intrat în horă, nu mai poți ieși, așa că am continuat să joc cu drag și în 2016.

 

  1. Ce îți place cel mai mult în a fi voluntar?

Ce e mai plăcut în a fi voluntar? Nu știu dacă răspunsul meu ar acoperi întreagă definiție reală a voluntariatului. Ideea ar fi simplă: prestezi niște servicii fără să aștepți vreo remunerație/răsplată. De multe ori, ca voluntar, am ieșit în minus.Însă am supraviețuit datorită zâmbetelor din tabără. Nu vă pot spune ce simt atunci când văd un copil că se bucură, este entuziasmatși zâmbește. Asta e! Zâmbește! De multe ori, când închei o vară plină de tabere mă cuprinde o stare foarte grea, de multe ori îmi vine să plâng, de multe ori nu îmi revin, însă rămân cu ideea că voi mai avea parte de încă o aventură. Un prieten foarte drag îmi spunea că, parafrazez, poți avea absolvite zece facultăți și nu știu câte programe de master, însă tot ceea ce înveți până acum deprinzi de pe urma voluntariatului, așa că... keep calm and be a volunteer!

 

  1. Ce înseamnă voluntariatul pentru tine?

 

Voluntariatul e o chestie foarte faină! Și știu că a sunat sec, dar a fi voluntar înseamnă a fi un om de bază, într-un oarecare context. Faci aia, faci cealaltă, fugi, te zbați...cred că aș avea nevoie de un brainstorming pentru a descrie ceea ce fac. În timpul anului universitar sunt voluntar la Colegiu, iar vara, voluntar în tabere. Trăiesc prin asta! Dacă nu pot spune că e un mod de viață, voluntariatul vine în ajutorul meu ca un concediu prelungit, foarte mult. M-aș descrie ca fiind omul bun la toate. Din păcate, în România, nu avem această cultură a voluntariatului. Multe instituții și ONG-uri recrutează voluntari, fără experiență, nu inițiază nici un training sau workshop și cumva profită de ei. Motto-ul lor ar fi: Să fie mult, bine și ieftin/gratis. Însă nu e așa. Voluntarul trebuie întreținut, motivat, binedispus, trebuie să îl faci să vină cu drag și data viitoare, nu să se simtă umilit. Vor mai trece niște ani până când vom putea schimba lumea.

 

 

 

  1. Povestește-ne despre una din experiențele cele mai marcante și profunde pe care le-ai trăit ca voluntar în acest proiect sau în oricare altul. (câteva rânduri)

 

Aș putea scrie o carte, nu știu cu ce să încep. Pentru mine fiecare tabără are un duh unic. Nu aș putea compara nici o serie de tabere, pentru că fiecare activitate oferă ceva unic, vine cu idei noi și stări multicolore. De exemplu, în Tabăra din Pridvorul Satului am parte de tineri excepționali, modești, docili, plini de distracție și voie bună. Nu este tabără nu fiu asaltat de copii și să fie nerăbdători să participe la atelierul de tir cu arcul. Nu vă puteți închipui ce simt că văd un băiețel cum tresaltă că a nimerit cu săgeata în centru. De asemenea, vizitând diferite parohii în ultimii 5 ani, tinerii mi-au format o gândire foarte faină. Ei se bucură de orice mică plăcere pe care viața le-o aduce. Anul acesta m-am deplasat în parohia Băbiceni, din județul Botoșani, unde la finalul taberei, un bătrânel vine și mă strânge de mână, și cu lacrimi în ochi, îmi mulțumește pentru ocazia oferită copiilor, pentru că ei nu au avut parte niciodată de o tabără și nu se știe dacă vor mai avea.În taberele de la Durău, tinerii sunt impresionați și se bucură de tiroliană, cățărat, caiac, swing (un leagăn uriaș) și alte ateliere de agrement. Doamne, câtă fericire și pe chipul lor! Atunci când la finalul fiecărei tabere, copiii vin la tine și te îmbrățișează, plâng și te roagă să mai rămâi cu ei, știu că rezultatul muncii mele a dat roade.Și o astfel de experiență o trăiesc în fiecare sfârșit de tabără.

 

 

  1. Numește 3 lucruri sau abilități pe care le-ai învățat prin activitatea ta de voluntariat.

 

O, dar sunt foarte multe! Numai trei? Hmm...aș spune că prima ar fi responsabilitatea, poate cea mai importantă abilitate pe care am deprins-o din tabere. Așa ceva nu poți învăța la facultate, ci în practică. De asemenea, lucrul în echipă, o altă abilitate pe care mi-am și perfecționat-o, și asta am observat-o în cadrul comisiei pe care am coordonat-o anul trecut la Colegiu. Să nu mai vorbesc despre animație, cea mai delicată (dar și frumoasă) parte din voluntariat. Dacă nu poți să ai așa numitele ”entertainment skills” nu prea poți face mare lucru în tabără, iar toată baza stă pe animație. Trebuie să fii ”sufletul” grupului, de aici și denumirea de animator, cel ce dă viață, înviază, însuflețește, ș.a.m.d.

 

 

 

  1. Povestește-ne despre un eveniment în care ai fost supus unei situații de stres și cum ai acționat în această situație.

De multe ori în activitatea de voluntariat am dat peste momente dificile, contra cronomentru, și după cum se poate întâmpla, am dat peste foarte multe încercări, ispite. De regulă, evenimentele negative nu prea mă atrag și le uit repede. Poți acumula stres de la oboseală, de la o comunicare defectuasă cu echipa de animatori sau din partea copiilor. Cel mai interesant e atunci când organizezi o tabără. Îmi aduc aminte că acum ceva timp am fost coordonatorul unei tabere având ca participanți tineri cu dizabilități psihice și locomotorii. Și stai sub presiune: echipa să fie ok, copiii să se distreze, să participe activ, să te asiguri că au tot ce le trebuie, să nu existe probleme medicale, să existe o bună comunicare, etc. În general, a fi animator presupune o situație sub presiune, tot timpul. Anul trecut, de regulă, în drumeție pe Duruitoarea sau pe vârful Toaca, mai erau tineri ce nu mai puteau face față, și trebuiai să îi ajuți, să îi sprijini sau să le oferi suport pentru a coborî în siguranță. Tot așa, o fetiță de prin Slatina a venit în tabără iarla orientarea de noapte și-a scântit un picior, asta se întâmpla pe la unusprezece noaptea. Pe la trei dimineața eram la secția UPU de la Piatra-Neamț pentru o radiografie iar pe la patru eram cu ambulanța la Mc Donalds, deoarece fetiței îi era foame. La ora șase am ajuns în Durău, iar imediat după ce am dus fetița în cameră, am fost la Sfânta Liturghie din paraclisul centrului. Animația pare a fi interactivă, nu?

 

 

 

  1. Numește 5 abilități pe care fiecare voluntar ar trebui să le aibă.

 

Trebuie să fie răbdător, dispus să lucreze sub presiune, să medieze conflictele, să abiă multă energie, să fie maleabil, să lucreze în echipă, să îi placă tinerii, să fie un bun coordontor și să emane bună dispoziție. Cam astea ar fi principalele calități pentru un bun animator.

 

  1. Ce te motivează?

Faptul că am însămânțat o bucățică de bucurie, de tabără, de Hristos în sufletul copilului mă face să continui ceea ce am început, să fac tabere. În plus, așa mă simt cel mai confortabil. Nu cred că există o motivație, ci mai degrabă un stil de viață.

 

  1. Compune un mesaj prin care să atragi la voluntariat. Sau un motto!

 

”Prin voluntariat am găsit o nouă perspectivă. Tu ce părere ai?”

 

 

Vladimir Cârlan – Coordonator al Redacției Alpha din cadrul Colegiului „Sfântul Nicolae”, Iași

 

Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular